Lectie de viata!!!

[Sylvie]

Aveam 25 de ani cind s-a produs tragedia vietii mele. Eram in culmea fericirii atunci cind aflasem ca voi fi mamica. Mergeam la medic asa cum se cuvine. Totul decurgea la fel ca si in alte cupluri care asteptau un copil. Se spulberase tot intr-o zi, cind medicul m-a anuntat ca exista riscuri mari, a pastra sarcina inseamna a ma expune pe mine. Corpul meu nu primea acest copil... Apoi au urmat investigatii si controale nenumarate. Eu am grupa de singe Rh I negativ, de aceea eram informata ca nu pot avea avorturi spontane sau intreruperi de sarcina, caci astfel cresc riscul de a nu avea copii niciodata. Mergeam inainte cu capul sus. Eu totusi speram ca totul va fi bine. Parca se remediase situatia, eram fericiti, dar dupa cum s-a descoperit apoi, nu pentru mult timp. Trebuia sa merg in citeva zile la ecografie. Aveam 14 saptamini de sarcina, dar ma simtiam din ce in ce mai rau si ma apuca groaza. Oare ce va urma?! Slabisem 10 kg, cind defapt, trebuia sa pun pe mine. In final, am mers la ecografie. Sarcina corespundea termenului, insa era alta problema, aveam iminenta de nastere prematura. Cauza era placenta care se dezlipise citiva mm. Stresata, nu stiam ce sa fac. Cum sa-mi ocrotesc copilul?! Si iata ca doar dupa 2 ore aproximativ din momentul ecografiei, incepu cosmarul. A pornit o scurgere de singe care mi-a luat constiinta. Poate nu e corect, dar cred ca miscarile medicului de la eco au indus aceasta. Nu prea tin minte ce se intimpla cu mine, dar cert este ca copilul era in pericol. Am chemat salvarea, eram singura acasa. Cind am ajuns la spital eram deja aproape fara cunostinta. Sotul venea in graba de la servici. Eu tin minte doar ca surorile medicale insistau sa-mi administreze anestezie si eu le loveam cu picioarele si ceream sa ma duca la ecografie ca sa ma asigur ca nu-mi vor omori copilul. Dar din pacate nu am putut face nimic. Ele erau multe. Eu una. Cind a venit sotul eu deja eram in sala de chiuretaj. Medicii apoi ne consolau ca asa a fost necesar, dar eu nu ii mai auzeam. Poate ar trebui sa le multumesc, dar eu mi-am pierdut increderea deja. Drept rezultat la interventia lor, am ramas si fara copil, si fara posibilitatea de a fi mama. Mi s-a spus ca am 10% sansa sa ramin insarcinata, dar eu lasasem miinile in jos si nu-mi doream nici macar sa aud de tratamente costisitoare si vizitele fara numar la doctor. Au trecut anii, si acum avind in spate doar suferinta, ma gindesc sa apelez la o clinica abilitata care imi va da increderea si posibilitatea de a-mi tine propriul copil in brate. Eu nu pot avea copii. Acesti 10 ani am facut investigatiile de rigoare si pina la urma verdictul a fost in defavoarea mea. Vreau ca povestea mea sa fie o lectie pentru alte doamne. Fetelor, nu disperati, eu am avut acele 10% de fertilitate de care nu m-am folosit si acum regret. Totusi sunt sigura ca voi avea un copil, acum ca sunt pe miini bune stiu asta. Documentindu-ma, am gasit adresa unei clinici, care spre uimirea mea mi-a fost mereu aproape, dar n-am stiut ca exista asa ceva. Cu toata sinceritatea, spun acum ca aici chiar e bine. Eu vreau sa apelez la o mama purtatoare( surogat ). Stiu ca nu toti sint de acord cu asta, dar pentru mine este unica solutie. Va doresc tuturor sa fiti mame fericite!

[Casandra]

Doamne fereste!!! M-am straduit mereu sa evit asa povesti, dar aceasta chiar m-a facut sa pling. Ma bucur ca finalul e pozitiv. Sper sa-ti iasa ce ti-ai pus in gind! Chiar e o lectie de viata... Eu de asta si am zis ca uneori medicii pot sa te bage in mormint, fara aluzii, sint si medici competenti, nu zic ca-s toti asa. Sper sa nu ajung si eu la aceasta. 10 ani spulberati!!! Cred ca ati avut mare tarie de caracter sa faceti totusi pasul important acum. Vis-a-vis de mame purtatoare, nu cred ca eu sunt in drept sa judec, dar daca aceasta e ultima sansa, poate e accceptabil ce faceti. Pentru 10 ani de asteptari merita sa fii rasplatit cu o speranta... Sper sa impartasiti cu noi fericirea cea mare. Poate si eu pina atunci voi avea bebe. Cine stie? Bine ca in asa momente nu ati ramas blocata in sine si ca acum peste ani ati reusiti sa va deschideti sufletul. Oamenii care inteleg despre ce este vorba va vor sustine, sunt sigura. Daca tot veni vorba, eu am suportat foarte multe comentarii acesti ani, mai ales de la 28 incoace...De ce inca nu aveti copii?, s.a.m.d. Iar acum chiar m-a apucat isteria... Din aceasta cauza caut aici alinare, ca poate nu sunt doar eu cu asa framintari. Imi dau bine seama ca si d-ra ati fost traumatizata de ce vi s-a intimplat si mai ales de presiunea oamenilor fara bun simt care nu cunosteau povestea. In fine, timpul le repara pe toate. Va doresc forte si rabdare pentru a gasi fericirea mult asteptata. O zi frumoasa!

[Gabriela Stancu]

Mda... Nici eu nu m-am putut abtine sa nu scriu si eu ceva... E normal ca toti avem o istorie a vietii, dar povestea ta impresioneaza, as zice chiar te baga in SHOCK. Niciodata nu m-am gindit ca se poate intimpla asa ceva la 25 de ani. Deseori, infertilitatea vine cu mult mai tirziu, dar de aceasta si exista regula ca sa fie si abatere de la regula! Ma bucur enorm ca totusi ai reusit sa-ti indeplinesti visul. Asa e corect, nu trebuie sa pierdem speranta niciodata! Eu cu regret si cu fericire citeam povestea. Atitea cazuri de infertilitate am citit, dar asa lectie de viata, recunosc inca nu am intilnit. E greu sa scrii ceva la acest subiect. E dureros faptul ca fericirea ti se strecoara printre degete, dar viata e o lupta continua. Bravo, Sylvie ca ai reusit! Scrie si tu in topul propus de mine, ca poate le va fi util altora. Ca tot ziceai ca e asa de bine acolo si sint medici competenti. Bine inteles la discretia ta ramine. Cite vieti atitea istorii... Doamne, cite emotii, cite sperante, cite dezamagiri... Citind, retraiesti acele iluzii, frustrari si poate chiar fericire. Eu am pielea de gaina acum... Nu stiu ce mai poti spune dupa asa povesti cutremuratoare. Chiar nu-mi inchipui cum este sa traiesti in incertitudine si sa nu ai o speranta sau un adevar palpabil de care sa te agati... Felicitari viitoarelor mamici si multa rabdare celora care inca spera. Noi va sustinem orice s-ar intimpla. Multumim pentru sinceritatea ta, Sylvie. Ne-ai dat o lectie buna de viata!!!

[VictoriaZ]

Buna ziua. Povestea mea incepe cam asa...dupa multe incercari pe cale naturala de a concepe un copil am simtit ca in corpul meu se intampla ceva in 2010 am fost in Romania si am facut toate analizele necesare. Din punct de vedere medical eram perfect sanatosi amandoi cu 90% sanse de reusita dar totusi eu nu eram linistita. Aici medicii m-au indrumat spre FIV explicand ca tratamentele sunt dureroase si de obicei fara efect... ceea ce decurge la trecerea anilor si la scaderea fertilitatii eu atunci aveam 25 de ani. Si asa incepe asteptarea de 1 an in lista de asteptare cand credeam ca totul va incepe, incep alte investigatii si analize daca nu esti perfect sanatos nu te primesc ma refer la boli cum ar fi hepatite, boli transmisibile, virusi etc. Am inceput in sfarsit tratamentul in 2011 dar fara rezultat ovarele nu au raspuns tratamentului acesta fiind mai slabut, am ajuns sa fac punctia. In Ianuarie 2012 am inceput un nou tratament mai puternic de aici au rezultat 10 foliculi din care au fecundat 6 ,unul fiind de calitate necorespunzatoare mi-au ramas 5 calitate f buna mi s-au transferat 2 ceilalti 3 raman pentru un viitor transfer si in 2013 a rezultat o sarcina, dar embrionul nu a trait decit 2 saptamani ... povestea s-a repetat de inca 2 ori... Sper sa ne ajute Dumnezeu sa reusim sa avem copilasul nostru. Eu inca sper... Daca nu reusim singuri, cerem ajutorul unei mame purtatoare. D-ra vad ca sunteti foarte multumita... Ma bucur pentru D-ra! Sa aveti finalul mult dorit.

[Romela]

Ma bucur pentru voi, fetelor! Nu pot sa zic ca agreez 100% mamele surogat, dar ce sa-i faci... Acum totul se vinde si se cumpara. Daca voi v-ati hotarit la asa ceva, inseamna ca nu mai aveti alte sanse. E trist sa citesti povesti de viata, precum sint ale voastre, dar nu ne putem ascunde la nesfirsit. Eu ca asistenta medicala, am vazut multe la viata mea. Deja nu ma mai uimeste nimic. Sint istorii multe si mai deochiate. Nu ca a voastre nu sunt, dar din pacate tragedii sint mai multe decit vieti de succes. Fericirea e un termen foarte abstract. Si chiar ma bucur ca voi ati gasit metoda potrivita voua de a avea in sfirsit un bebe. Bine ca sotii v-au inteles. Eu stiu multe cazuri cind barbatii pur si simplu au plecat. Rezistenta la asa incercari face cuplul si mai trainic. Felicitari!!!

[Sylvie]

D-ra sunteti bravo, VictoriaZ ca ati facut acest pas important.Va doresc din suflet sa aveti rabdare si credinta. Sa va ajute bunul Dumnezeu sa aveti copilasul mult dorit si sper ca povestea mea sa fie de folos persoanelor care cauta un raspuns. Aparitia vietii ramane un miracol. Infertilitatea este o problema cu care se confrunta aproximatix 15% din cuplurile din Romania si nu cred ca deja este o noutate metoda prin care eu voi avea un copil. Din punct de vedere juridic este inca vag, dar cu timpul cred ca se rezolva. Va doresc sa va cuprindeti cu drag copilasul in brate cit mai curint. Cele bune!

[Zodiak]

Nu vreau sa fiu rau, dar voi, femeile, faceti ce faceti si va plingeti de jale... Fiti un pic mai conservatiste! Parerea mea... Poate noi, barbatii suferim destul, dar nu punem chiar tot pe tava... Nu m-as mira daca si sotia mea ar aparea degraba pe aici ... Tot asa povestind cit de greu ii este cu un sot aproape infertil. Apreciez ceea ce faceti voi, femeile, per general, dar exagerati de foarte multe ori. Noapte buna!

[Casandra]

Hai, ca-i buna asta de tot! Da, noi, femeile sintem asa! Si care e problema? Cind ajunge vorba de sustinere in cuplu, voi repede va retrageti, la criticat e mai usor. Chiar ma afecteaza chestia asta! Saraca sotia d-ra, imi dau seama ce are pe capul ei... No comment!!! Si va rog mult sa nu-mi faceti vreo replica. Eu doar mi-am spus parerea... Oricum, va doresc sanatate!

[Romela]

Va rog frumos, haideti sa fim respectuosi... Trebuie aici sa ajutam oameni, si nu sa ne criticam. Fiti mai politicosi un pic... Imi pare rau ca mereu ne coborim la nivelul celor care ne fac observatii. Chiar nu ai inteles pina acum, Casandra ca barbatii au o atitudine critica fata de dezvaluirile noastre?! Zodiak, astepti recomandari, dar faci observatii dureroase... Nu e corecta atitudina ta. In fine, fiecare cu parea lui... O zi frumoasa tuturor!

[Dulce]

Chiarca e lectie de viata. E oribil la 25 de ani sa ai asa pierdere... Nu-mi dau seama cum ai reusit sa-ti revii dupa aceasta... Doamne fereste de asa ceva! Problemele de fertilitate este un subiect foarte fragil. Dar la asa o virsta in general e foarte greu. Ma bucur ca intr-un final se rezolva cu succes povestea. Sylvie, va doresc multa rabdare si mult succes in ceea ce doriti sa realizati. Daca nu reusim si noi sa facem un copil pe cale naturala sau prin insamintare, poate ne recomandati clinica unde mergeti d-ra... Pot conta pe sustinerea d-ra?