REAL STORY: e veșnic acel care lasă în urma sa un copil

Carmen
Mesaje: 1
Membru din: 2017

REAL STORY: e veșnic acel care lasă în urma sa un copil

Mesaj de Carmen »

Ani la rând, în copilărie și adolescență, spuneam că nu vreau copii, nu îmi trebuiesc și nu am nevoie de ei: sensibili, mofturoși, greoi, bolnăvicioși, nu am atâta răbdare! Nu îmi plăcea cum am fost tratată eu în copilărie și mama îmi spunea: „atunci când o să ai copiii tăi, o să vezi ce înseamnă”. Toate astea m-au format cu ură față de cei mici, care, dacă e să fim sinceri, sunt începutul și sfârșitul acestei omeniri.
M-am căsătorit în 2000 și de atunci de două ori am fost însărcinată, dar credeam că nu este momentul unui copil, moment pe care nu îl așteptam și nu mi-l doream. În ultimii 10 ani nu a mai apărut nicio sarcină și un timp eram OK.
Recent am împlinit 42 de ani.
Zilele trecute, colega mea de facultate i-a cumpărat fiului ei apartament în scara vecină. Cică: „are 19 ani, are job, să învețe să se descurce”. Îl văd aproape în fiecare zi cu fete și băieți de seama lui și mă cuprind fiorii când îmi dau seama că atât de mare putea fi și copilul meu.
După ce treci de 40 de ani ani, simți că viața descrește, ceasul începe numărătoarea inversă. Privesc apusurile însângerate și îmi dau seama că nimic pe lumea asta nu e veșnic. Ba e veșnic acel care lasă în urma sa un copil!
Îmi amintesc de vorbele mamei. Păcat că a plecat prea devreme, poate reușea să mă convingă că e timpul să devenim părinți.
Și soțul meu nu mai este acel de altădată. Nu pot sune că relația noastră nu mai merge, nu mai ține. Ba da, dar a rămas la fel, nu a primit niciun pic de culoare, dimpotrivă anii au șifonat-o până au făcut-o o banală obișnuință.
În fața casei sunt amenajate recent parcurile de joacă pentru copii. Îi admir îndelung, îi absorb cu privirea și ... visez să am și eu un alin!
Acest dor m-a făcut să las jobul pentru care am jertfit tinerețea și fericirea de a avea un urmaș. De 3 ani sunt educatoare la grădiniță, astfel în fiecare zi îmi mângâi tristețea cu picii străini. Sunt atât de deosebiți încât și viața e mai ușoară atunci când discuți cu ei. Prin ochii lor, lucrurile sunt atât de simple, oamenii sunt atât de sinceri, viața e atâta de frumoasă. Nu, nu e naivitate de copil! Noi, maturii am avea ATÂTEA de învățat de la cei mici, încât nu am capacitatea să v-o zic în cuvinte! Tristețea mea e că mereu unii pleacă și alții vin. Au familiile lor și adesea privesc geloasă când vin seara părinții să îi ia acasă.
Îi mulțumesc vieții că mi-a permis să trăiesc în anturajul lor, dar seara nu am ce strânge la piept. Mă rog Domnului să îmi dea un pui al meu. Unul pe care să nu îl ia cineva acasă la sfârșit de zi, unul care să nu plece de lângă mine după ce va cânta „adio, grădiniță”.
Cred că dacă vom fi binecuvântați să avem un copil al nostru, vom deveni cu adevarat un cuplu fericit, vom avea pentru cine să muncim în continuare, vom avea un sprijin și o milă. Totuși nu cred că aș mai putea fi vreodată însărcinată...
Dragii mei prieteni, cititori, oameni cu suflatul mare, ajutați-mă, vă rog! Taproape toți în tinerețe nu știm a pune preț pe valorile cu adevărat importante pentru noi... Regret că nu am știu să apreciez sarcinile pe care le-am avut. Credeam că totul este veșnic, dar nu e adevărat. Atunci, când am aflat că sunt însărcinată, nu mai puteam de tristețe și supărare... ce fericită aș fi să am această veste acum!

Adriana Iovu
Mesaje: 3
Membru din: 2017

Re: REAL STORY: e veșnic acel care lasă în urma sa un copil

Mesaj de Adriana Iovu »

Draga mea Carmen, atât de bine te înțeleg! Trăim vieți similare!
În cazul meu, am pus accentul pe carieră, am vrut să nu dezamăgesc părinții, care erau siguri că o să fac o facultate.
Ca să văd cu ce te pot ajuta:
De mai multă vreme mă gândesc la o mamă surogat. Îmi dau seama că e ultima șansă și unica posibilitate de a avea un copil. Totuși îmi e greu să mă pornesc pentru că e o decizie foarte importantă și îmi trezește un pic de frică.
Mai citesc ce scrie lumea despre acest serviciu prestat de femei care își dau în chirie uterul. Mă gândesc că nu aș vrea copilul meu să fie purtat de o femeie despre care cunosc foaret puține lucruri. Sigur ea nu o să-mi vorbească despre vicii sau Doamne ferește despre probleme de sănătate.
Cred că cel mai bine este să mergem la o Clinică de reproducere umană. Poate e un pic mai scump, dar avem siguranța că o să avem un copil sănătos și chiar că o să ne dea copilul.
Sper să fie o experiență soldată cu succes!

Elena Marinescu
Mesaje: 1
Membru din: 2017

Re: REAL STORY: e veșnic acel care lasă în urma sa un copil

Mesaj de Elena Marinescu »

Carmen, îmi pară rău pentru situația în care te-ai pomenit!
Eu, chiar daca cineva spune că sunt una dintre cele mai triste femei pe lume, eu cred inversul.
Bine, în 2011 am fost diagnosticată cu Hepatita de tip B. Această maladie care se transmite de la mamă la făt. Tot pe atunci credeam și eu și soțul că e momentul să avem un copil. Am vrut și mai târziu, însă pentru noi era important să avem un copil sănătos, să ne bucurăm de el, nu să îi plângem de milă.
La sfârșitul anului 2016 am început un tratamentul de FIV cu ovocite donate. Din câte surse am consultat înainte, această metodă este potrivită pentru femeile care sunt purtătoare de afecțiuni genetice pe care nu doresc să le transmită copiilor.
La recomandarea unei foste colege de facultate, care acum este stabilită în Ucraina, am mers împreună cu soțul la Clinica de la Kiev „BioTexCom”.
Am cunoscut personalul acestei clinici, mămicile care sunt angajate de a duce sarcinile și am ales singuri femeia care nouă ne-a convenit. Am stabilit toate regulile de joc, am semnat contractul, iar acum suntem în a 7-a lună de sarcină.
Ne bucurăm că avem ocazia să vorbim cu ea și cu medicii care o supraveghează. Așa cunoaștem cum se dezvoltă viitorul nostru copil.
A mai rămas puțin timp, dar trece din ce în ce mai greu... Nu avem răbdare să ne strângem în brațe copilul.
Da, sunt o femeie fericită!

Adriana Iovu
Mesaje: 3
Membru din: 2017

Re: REAL STORY: e veșnic acel care lasă în urma sa un copil

Mesaj de Adriana Iovu »

Elena, ești o femeie puternică! Dă-mi și mie un pic din curajul tău! Mi-ar prinde bine.
Mă bucur să cunosc oameni pe care viața îi coboară, dar ei urcă și mai sus!
Sper să îți duci visul la capăt, să vezi copilul tău și să te bucuri de el. Să îl ajuți să crească fericit și sănătos.
După cum am mai spus, știu că asta e ultima șansă de a reuși să am și eu un copil, dar sunt o fricoasă! Anume situații similare cu ale Elenei mă îmbărbătează.
Unica problemă este că eu am vreo doi ani de când citesc, mă informez, caut și am rămas la aceeași etapă. Tu deja o să ai copilul în câteva luni. Cele mai mari minuni le face timpul, dacă știi să faci totul la timp.
Te felicit cu cea mai mai bucurie în suflet și îmi adresez speranța de a aduce pe lume un copil așa cum ți-l dorești! Te rog să mă informezi cu detalii despre cum au evoluat lucrurile, cum se simte copilul tau.

Scrie răspuns